"Sa nu-ti faci idoli din oameni in viata"

Este titlul unui capitol din cartea "Reeducarea de la Aiud. Peisaj launtric", aparuta la Editura Christiana in 2009, titlu asupra caruia mi-a atras atentia chiar autorul, Demostene Andronescu. Capitolul se referea la abjurarea de la legionarism a poetului Radu Gyr, insa mi se pare ca indemnul se potriveste foarte bine acelora care zilele acestea sufera din cauza celor aflate despre mitropolitul Bartolomeu Anania. Ce am avut de spus despre acest caz am scris in articolul de ieri si de azi din EvZ si voi mai scrie si zilele urmatoare tot acolo.
Dincolo de polemicile starnite de acest caz, vreau sa vorbesc aici despre oamenii pe care i-am cunoscut in ultimele luni documentand acest subiect. Sunt oameni care au fost si ei inchisi, ca si mitropolitul, la Aiud, iar unii au supravietuit in odioasa Zarca. Sunt oameni care, de la capatul celalalt al firului de telefon sau prin discutii fata in fata in zile infrigurate de toamna, m-au invatat despre suferinta, demnitate si memorie mai mult decat voi putea transmite vreodata mai departe prin ceea ce scriu.
Nicolae Purcarea, din Brasov, a fost primul care si-a deschis sufletul in fata mea. Mi-a vorbit despre suferinta sa, despre lupta pe viata si pe moarte de la Aiud, despre munca in echipa de zidari, despre abjurarile colegilor si despre Gheorghe Craciun. M-a impresionat ca m-a cautat ulterior pentru a nuanta declaratiile cu privire la Anania. Doar din considerentul ca nu e el atat de curat pentru a-l judeca pe actualul mitropolit.
Pe Demostene Andronescu nu mi-a fost deloc greu sa-l recunosc la intalnirea stabilita in fata la Arhitectura. O tinuta dreapta si o privire darza. Un om care a reusit sa ramana un exemplu de moderatie in pofida tuturor ororilor pe care a fost nevoit sa le indure. Cartea sa reprezinta un document important al reeducarii si o recomand mai ales celor tineri pentru a invata ce a insemnat cu adevarat comunismul.
Ioan Tonea mi-a vorbit tocmai din Prundu Bargaului si, cu toate ca s-a numarat printre putinii "rezistenti" de la Aiud, nu a facut deloc parada de biruinta sa. Dimpotriva. Discutia noastra a fost, din pacate, franta de suferinta sa fizica.
Cerebralul Mircea Muresan mi-a trasat in cuvinte harta Aiudului si mi-a descris in amanunt, cu o aparenta detasare, viata de puscarias politic. Se intreba retoric, cu autoironie, cati din detinutii de atunci au ramas marcati psihic pana azi.
Pe Grigore Caraza l-am cunoscut mai intai prin cartea sa, "Aiud insangerat", pentru ca mai apoi sa am cu el o ampla discutie despre Aiud. Are opinii radicale cu privire la rolul lui Anania in reeducare, pe care si le sustine cu o gramada de fapte relatate in detaliu. Nu il defineste insa ura fata de reeducatori si/ sau confratii care au cedat. Ci tocmai o paradoxala seninatate.

Le multumesc.