Dilema la CNSAS. A lasa sau nu jurnalistii in arhive?

Saptamana trecuta Ladislau Csendes a demisionat din functia de presedinte al CNSAS (NB nu si din cea de membru in Colegiu), imediat dupa aparitia in EvZ a unei analize de bilant. Doua saptamani am incercat sa-l conving sa accepte un interviu si, refuzandu-ma cu obstinatie, am sfarsit prin a crede ca e vorba de lipsa de competenta. Rezultatele CNSAS mi-au confirmat, pe parcursul documentarii, aceasta teorie. Iar demisia a consfintit-o.
Dar acum vreau sa vorbesc despre o alta atitudine a domnului Csendes. Ca un preambul la non-raspunsurile pe care mi le-a dat, prin intermediari, in cele din urma, la cinci intrebari, domnul presedinte a atasat un avertisment deloc discret.

"Dumneavoastră sunteţi un fost cercetător extern, acreditat la CNSAS, căruia i s-a ridicat acreditarea. Dumneavoastră aţi solicitat reacordarea acestei calităţi. Vreau să vă precizez că decizia va aparţine exclusiv Colegiului"

Fireste, domnul Csendes nu aminteste si motivele pentru care mi-a fost ridicata in 2005 acreditarea in Colegiu: un articol despre relatia cu Securitatea a actualului vice-prim-ministru, liderul UDMR Marko Bela. Cel care a propus retragerea acreditarii a fost chiar Ladislau Csendes, docilul membru al Colegiului numit de UDMR. Sub conducerea fara scrupule a lui Ghoerghe Onisoru, pozitia luata atunci de societatea civila nu a avut nici un efect. Au trecut, iata, patru ani si jumatate de atunci, unii au fost presedinti si nu mai sunt, arhiva CNSAS s-a burdusit cu dosare, legea s-a schimbat si principiile ce guverneaza institutia s-au emancipat. Un singur lucru pare a fi ramas neschimbat. Reflexul de a ascunde dosarele, strans legat de grija de a nu ramane datori fata de cei care sparg barierele. Vestea si mai proasta este ca, pe langa prevederile reformatoare, in legea noua s-a strecurat si una menita sa-i perpetueze pe actualii membri in functii. Pot sta in scaunele acelea cate mandate vor ei sau partidele carora le sunt fideli. Fara numar.