vineri, 5 noiembrie 2010

"Paunescu interzis"

Moartea poetului Adrian Paunescu nu m-a socat, asa cum a declarat inept Emil Boc ca ar fi patit el. M-a luat insa putin prin surprindere, desi multi ziaristi i-au facut deja ferparul de doua zile. Parca nu-mi vine a crede ca muntele de energie pe care l-am cunoscut eu in urma cu trei ani a disparut pur si simplu.

I-am luat atunci un interviu pe marginea unei scrisori trimisa lui Nicolae Ceausescu in 1982. M-a invitat acasa la el, iar cele aproximativ trei ore petrecute impreuna au fost ca o lupta pe viata si pe moarte. El mereu pregatit sa-si justifice linguselile care mergeau pana la declaratii de dragoste adresate lui Nicolae Ceausescu, eu inversunata sa obtin alte raspunsuri, sa ajung la substanta, la consecinte.

Au fost momente in care priviri si vorbe vitriolate mi-au fost aruncate cu scopul de a-mi inghiti intrebarile si de a realiza ca stau fata in fata cu istoria insasi.

Nu m-a convins decat ca este un nefericit, caci inainte de 1989 s-a chinuit sa demonstreze ca nu este anti-comunist, subsumandu-si acestui scop talentul, convertit in osanalele la adresa dicatorului, iar dupa ca nu este comunist.

Dumnezeu sa-l ierte!

PS Cinic vorbind, pentru jurnalisti nici ca se putea un moment mai potrivit sa moara Adrian Paunescu. Televiziunile au timp sa "toace" trei zile, adica tot weekendul, pe nerasuflate, cenacluri, poezii si declaratii politice ale raposatului.

2 comentarii:

  1. Ce sa te mai mire pe tine. Poate articolul asta : http://alexdumitriu.blogspot.com/2010/11/pasol-na-turbinca-volodea.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Vladimir Tismaneanu este una dintre putinile voci rationale pe care le-am ascultat in ultimele zile, invaluite in isteria creata de presa in jurul catafalcului lui Adrian Paunescu. Ca si profesorul Tismaneanu, cred ca despre morti trebuie spus adevarul mai presus de toate, si nu doar ceea ce-i de bine. In caz contrar, titlul postarii mele ar fi fost "Cea mai incitanta documentare". Pentru ca da, ii datorez lui Adrian Paunescu documentarea, interviul in care am consumat cea mai mare vantitate de adrenalina. Dar nota dominanta a relatiei mele cu el a fost disperarea sa de a-i fi perceput grotescul. Din pacate pentru el, prin prisma unor documente incontestabile.

    RăspundețiȘtergere