Nu mai port si nu daruiesc martisoare din scoala generala. In ultimii ani am reusit sa le ignor. Zilele acestea am inceput sa le urasc. Ma impiedic de ele oriunde pe strada. Fetele si-au gatuit mainile cu bratari impletite in alb si rosu, chipurile varianta cool a martisoarelor.
Barbatii le poarta ca pe-o corvoada in buzunare si in sacos pentru a le face cadou celor care, cred ei si poate ca au dreptate, s-ar supara daca nu le-ar primi. Ipocrizia si/ sau superficialitatea la nivel macro. Ceea ce pur si simplu ma calca pe nervi este insa dorinta comerciantilor de a momi cumparatorii prin martisoarele-bijuterie. Asadar, martisoarele nu mai sunt pur si simplu martisoare, ci ele trebuie sa poata fi purtate si cand le scoatem firul alb-rosu pentru ca se termina luna martie. Asa au aparut falsurile. Tarabe intregi cu bratari din argint si onix la pret de tinichea, cu cercei din sticla de Murano ce scrasneste a plastic. Snobismul e boala contagioasa, iar aceste asa-zise martisoare vor face pe multi sa moara repede de ea.
Si stati, ca isteria abia a inceput. Apogeul urmeaza pe 8 martie, cand cine stie ca vom mai vedea pe strada. Poate inele cu diamante la pretul unei paini sau perle de cultura ieftine ca un covrig. Vai, mi-e teama de ce as putea primi zilele astea, doar pentru faptul sunt femeie!
PS Totusi primavara ramane anotimpul pe care il iubesc cu tot sufletul. Pentru mine, venirea ei e simbolizata nu de ghiocei, pe care nu-i gaseam cand eram mica in padurea langa care am copilarit, la Stupca, in Bucovina, ci de ciobotica cucului si de floarea pastelui.
Femeia, eternul copil
RăspundețiȘtergereDe ziua ta ,
Tu , care de –o eternitate ,
La piept ,copil nevinovat
Ai ocrotit de mii de nopti ,
Si , tainic , vise care dor ,
le-ai leganat , cu drag si dor ,
Primeste azi un gand curat ,
Urarea mea de mult mai bine.
Tu , care de o vesnicie
Ne chemi , in noptile sihastre
Cu patima mistuitoare ,
La trudnic zbor ,
La zbor spre astre ,
De ziua ta , vei accepta
In par eu sa iti pun o floare ?
Femeie , suflet de copil ,
Ne-ai ocrotit copilaria ,
Ne dai puterea de-a visa.
De ziua ta , cu dor ce doare ,
In brate vise vreau sa-ti pun .
De ziua ta , vei accepta
In par eu sa iti pun o floare ?
Mi-ai fost cu umaru-ti plapand
In viata reazemul cel tare ,
Mi-ai ocrotit copilaria
Si m-ai lasat , etern copil ,
Sa vin la pietul tau , sa plang
Sau , sa ma bucur peste poate
De ziua ta , cu dor ce doare ,
As vrea in brate sa te strang ,
Si , ocrotind visele tale ,
O rugaminte azi iti fac:
De ziua ta , vei accepta
In par eu sa iti pun o floare ?
Femeie , suflet de copil ,
Cu puritate de zambila ,
Ramai te rog , mereu copila ,
Si , pelerin , prin vai sau lunci ,
Sa porti in brate vise-prunci ,
Veghind in noptile sihastre ,
Sau sa ma chemi de mii de ori
La zbor in noptile albastre .