duminică, 6 decembrie 2009

Alegeri: a nu merge la vot

Zilele acestea m-au adus la exasperare îndemnurile insistente de a merge la vot. Citesc prin ziare texte care mai de care mai moralizatoare privind obligația de a ne prezenta la urne. Primesc telefoane în care oamenii mă întreabă cu cine votez și li se pare groaznic că nu votez cu Mircea Geoană și îl las pe Băsescu să cîștige „nestingherit”. Alții mă somează să votez cu Traian Băsescu pentru că o avea și el păcatele lui, dar e mult mai puțin periculos decât primul și nu trebuie să „las” țara din nou pe mâna PSD.

Această frenezie generală mă determină în sine să fac un pas înapoi, însă decizia mea a fost luată cu mult înainte ca ea să se declanșeze, mai exact în urmă cu două săptămâni, la anunțarea rezultatelor primului tur. Nu mă interesează că unii nu vor să admită că opțiunea de a nu vota reprezintă și ea o alegere. Și cred chiar că asta nu îmi ia dreptul de a comenta/ critica situația politică.

Cu ce este mai lăudabil votul pentru „răul cel mai mic„ decât votul de blam acordat întregii clase politice prin neprezentare? Conștiința mea e mai importantă decât rezultatul lor și ea este deja încărcată din 2000, când ca majoritatea celor care azi îmi spun imperativ să votez cu X sau cu Y, l-am votat pe Ion Iliescu. Am considerat că e suficient. Că distanța între „răul mic„ și „răul mai mare„ nu justifică și de această dată compromisul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu