Nu cred ca Marie-France Ionesco poate gasi, de la Paris, prea multe motive sa fie mindra de radacinile sale romanesti. Din pacate. Nu cred nici ca ar trebui sa-i fie rusine de ele. Disputa pe care a stirnit-o incercarea ei de a inabusi romanitatea tatalui mi se pare pe alocuri caraghioasa. Avem, pe de o parte, o tara care tine mortis sa-si agate un mare scriitor la butoniera, iar de cealalta parte o fiica recalcitranta fata de ideea ca tara cu pricina sa-i celebreze acestuia centenarul cu tot fastul ...
Marie-France nu intelege un lucru elementar: nu are cum sa controleze perceptia romanilor despre tatal sau, asa cum nu poate impiedica un roman care ajunge in Cartierul Latin sa se pozeze mindru in fata Teatrului de la Huchette. Nici criticii literari nu sint mai intelepti: festivismele nu-l fac mai roman pe Ionesco decit a fost in realitate: o persoana cu tatal roman, care si-a petrecut o parte din viata Romania, insa una care a gasit afirmarea in Franta, intr-o alta limba decit cea romana. Asa ca, haideti sa ne decidem, cum trebuie sa spunem: Ionescu sau Ionesco?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Marie-France se dovedeste a fi o adev. creatie ionesciana, poate cea mai absurda!
RăspundețiȘtergereDupa cum se stie, problema cu numele romanesti termineate in -escu e ca in franceza dau... vulgar, facind omofonie cu cuv. "cul" (sau sintagma "ce cul"). De aceea, dintr-o hazlie pudoare, stramosii nostri care au avut relatii cu Fr au ales sa se "italienizeze" pe genul Negresco etc.
Sintem in sec. XXI si francezii invata treptat sa pronunte numele straine. Pasul cel mai mare in fata i-l datoram tot lui Ceausescu... Pt. ca au trait si creat in Fr, Ionescu va ramine pt. ei Ionesco, Enescu - Georges Enesco, Brancusi fara diacritice si Istrati cu trema pe i-ul de la Panait. Dar noi le vom zice romaneste, ca altfel devenim niste Chiritoaie snoabe.