Da, stiu, tara arde, agentii acoperiti si/ sau descoperiti colcaie printre noi, unii aspiranti la functia de presedinte parca se intrec in prostie incercand sa ne "cucereasca" si eu vorbesc despre sfinti. Un anacronism mai mare nici ca ar putea fi imaginat. Si, totusi, am curajul sa o spun: vietile sfintilor sunt infinit mai pasionante decat viata noastra politica.
La limita, chiar si tabloidele ar mai putea gasi cate un subiect pe ici pe colo. De exemplu, in viata Terezei de Avila, sarbatorita astazi. Inainte de a merge la manastire, aceasta a fost o "fata de lume" si a lasat un fel de testament estetic.
"Am inceput sa ma imbrac cu rafinament si sa-mi doresc sa fiu atragatoare. Aveam foarte mare grija de maini si de par. Foloseam parfumuri si orice alte desertaciuni posibile: toate lucruri care, eu fiind foarte rafinata, nu erau niciodata de ajuns".
Sunt cuvintele unei femei care a trait in secolul XVI, si care au fost rostite -spre dezamagirea multora- doar cu scopul de a exemplifica una din miile de modalitati in care ne putem risipi viata.
Convertirea Terezei, cea care a ajuns sa fie numita "doctor" al Bisericii Catolice, poate reprezenta o adevarata lectie de filosofie si teologie. Nu stiu daca, evreu fiind, Kafka a citit si el "Castelul interior", cartea pe care Tereza a scris-o in cinci luni, dar prin "Castelul" sau nu pare a fi altceva decat un "prozelit" al sfintei. Probabil cel mai talentat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu