Dupa doua luni si ceva de absenta (motivata) de pe acest blog, revin cu o dilema ce poate parea marginala in raport cu zbaterile politice intense din ultima saptamina. Dar vechile reflexe de jurnalist care patru ani a vinat cu preponderenta disfunctiile din sistemul universitar nu pot fi inabusite prea usor. Asa ca...
M-a surprins ca noianul de discutii si de coduri etice puse in discutie in ultimii ani nu au avut nici un efect si este posibil ca la Cluj, de exemplu, la Facultatea de Chimie a Universitatii "Babes-Bolyai" o profesoara, sefa de catedra, isi evalueaza propria fiica la doctorat.
Si ca, tot la UBB, Wolfgang Breckner, ca profesor al celor doua fiice ale sale, la Facultatea de Matematica-Informatica, a apreciat ca doar una dintre el merita nota 10 (zece) la materia pe care o preda.
Cazurile de mai sus, pe care le-au dezvaluit membrii Asociatiei EDU CER, confirma din nou zicala ca pestele de la cap se-mpute atita timp cit in UBB Luminita Silaghi-Dumitrescu, fost decan la Chimie, este astazi prorector, in timp ce sotul sau i-a succedat in functia de decan, iar fiul lor e conferentiar in aceeasi facultate.
Nici la Universitatea din Bucuresti nu au fost evitate astfel de situatii, la Facultatea de Matematica-Informatica cunoscutul profesor de Algebra Constantin Nastasescu, membru corespondent al Academiei Romane, fiind dascalul fiicei sale, studenta in anul II.
Argumentele invocate adesea in Romania de cei "surprinsi" in pozitii de acest fel sint din cele mai diverse. "Copilul meu a beneficiat de o biblioteca de specialitate din casa. Nu avea dreptul sa o valorifice?". "Numai comunistii puneau interdictii de felul asta". Fireste, nimeni nu le poate interzice fetelor domnului Wolfgang Breckner sa urmeze facultatea la care preda tatal lor, insa era obligatia profesionala si morala a acestuia de a se abtine de la evaluarea lor, de a se recuza si a delega aceasta responsabilitate colegilor sai. Si poate ca nici a lui Breckner nu este cea mai mare parte din vina, ci a facultatii, universitatii si, in ultima instanta, a sistemului de invatamint din Romania, in care nepotismul nu este taxat, ci, dimpotriva, favorizat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bine aţi revenit!
RăspundețiȘtergereSunt multe cuibuiri de astea. La Univ Buc cred ca cel mai celebru e cel de la Credis. La sociologie mi se pare ca un sfert sunt rude intr-un fel sau altul. In asa sistem ... greu sa intrii daca nu ai rude, pana si simplele pile incep sa nu mai functioneze.
RăspundețiȘtergereTata mi-a fost profesor de romana in liceu. Seintampla acum trei decenii..Cea mai mare nota pe care am avut-o la scoala la materia asta a fost opt. Cat despre subiectele la teza, nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa-l intreb ce "ne da"...Vreau sa subliniez ca nu era un zbir...Dar nu stiu cum, impunea respect...
RăspundețiȘtergereCat depre pilele si nepotismul din universitati, dati o raita prin cuibul de viespin numit "Universitatea din Craiova"...Bunici, nepoti, frati, surori, copii etc...
Sistemul universitar romanesc e un mare C...T!!!
S-auzim de bine...