Romosan catre mine: "Va asigur ca va scot din presa"

In 2006, in toiul scandalului mediatic declansat de deconspirarea Monei Musca drept colaboratoare a Securitatii, un domn pe la 50 de ani combatea vehement pe ecrane impotriva ei. Nu multi vor fi auzit de Petru Romosan poate, insa in mediile literare si artistice el se bucura de notorietatea pe care i-o aduce, pe de o parte, Editura Compania, pe care o detine impreuna cu sotia sa Adina Keneres, iar, pe de alta parte, fuga sa din tara, in 1988, si, intorcindu-ne si mai mult in trecut, relatia apropiata, in anii '70, cu Ion Negoitescu.

Intimplarea face ca eu sa fi aflat informatia despre colaborarea cu Securitatea a lui Petru Romosan cu foarte putin timp inainte de aparitia sa la televizor in calitate de lup moralist. Voiam sa scriu un articol si, in mod firesc, l-am sunat sa-i iau un interviu. In pofida informatiilor de la CNSAS privind mizeria din dosarul sau, nu intuiam ca un personaj titrat, cu mari pretentii intelectuale, poate avea un limbaj atit de necivilizat.

In urma discutiei cu el am o inregistrare de 27 de minute, care nu e un interviu propriu-zis, ci mai mult o insiruire de jigniri si amenintari la adresa mea. Cea mai ciudata este aceea ca ma va "scoate din presa". Nu m-am grabit sa scriu atunci un articol, desi informatiile imi permiteau. Am vrut ca in acest caz sa am documentele propriu-zise si, cel mai important, o decizie a CNSAS.

Am asteptat, e drept, mai bine de doi ani raspunsul de la CNSAS, insa el a confirmat cele stiute de mine si a adus chiar elemente in plus, privind turnatoriile despre Horia Bernea si Paul Gherasim, ale caror ateliere de creatie Romosan le frecventa cu asiduitate in a doua jumatate a anilor '80.

In urma cu doua saptamini l-am sunat pentru a doua oara pe Petru Romosan. Primise si el decizia CNSAS, ce a fost trimisa la Curtea de Apel, si care arata ca a fost colaboratorul Securitatii cu numele de cod "Robert". Nu a mai negat ca data trecuta colaborarea, agatindu-se doar de categoria in care l-a incadrat CNSAS pentru verificare: cea de analist politic. A proferat din nou o serie lunga de injurii, intre care favorita i-a fost de data aceasta cea de "securista imputita".

Impreuna cu Liviu Avram, redactor-sef adjunct si seful meu direct, am decis sa nu publicam injuraturile lui Romosan si despre ele doar sa fac vorbire intr-un material de opinie ulterior. Articolul in sine a fost publicat ieri deschidere pe site-ul Cotidianul, insa la doar o ora a fost scos de pe site la dispozitia lui Cornel Nistorescu, cel care conduce de astazi ziarul, fara sa mi se comunice de ce. Materialul a supravietuit insa prin grija mai multor bloggeri si a fost preluat si pe site-ul catavencu.ro, unde -se vede- Romosan nu are ingeri pazitori.

Data fiind intorsatura urita pe care a luat-o publicarea povestii lui Petru Romosan, m-am decis sa arat citeva mostre de limbaj de intelectual. Redau doar cele care ma vizeaza pe mine si alti colegi din trust, in special pe Ioan T.Morar, fata de care acesta pare sa fi facut o adevarata obsesie. Intr-o postare ulterioara (din ratiuni de spatiu si fluenta) o sa va arat si cit de vehement a negat informatiile confirmate acum de CNSAS.



Va scot din presa
Asculta mai multe audio Diverse


Ne mai intalnim
Asculta mai multe audio Diverse


Mica turnatoare
Asculta mai multe audio Diverse


Dinescu, Plesu - agenti de influenta
Asculta mai multe audio Diverse


Vii din Timisoara, esti turnator
Asculta mai multe audio Diverse


Cacat
Asculta mai multe audio Diverse


Am dreptul sa dau pumni
Asculta mai multe audio Diverse


Update: Dorin Tudoran mi-a trimis o replica la cele spuse de Romosan in inregistrare. O redau ca atare.

"Nu stiu ce inteleg dna Mirela Corlatan si dl Petru Romosan prin cazul Ion Negoitescu. Daca este, cumva, vorba despre episodul in care dl Ion Negoitescu a fost retinut si santajat de organele de Securitate pe baza unei declaratii (ori a mai multor declaratii), dl Romosan minte cand afirma ca as fi jucat vreun rol in tristul episod. Deocamdata atat, cu speranta ca dl Petru Romosan nu-mi va amesteca numele si altadata in eforturile pe care le face de a raspunde la intrebari referitoare la propriu-i trecut. Nu este nici onest sa o faca, nici prudent.

Dorin Tudoran, Washington, 2 august 2009"