Dilema zilei. De ce ne este atat de greu sa ne acceptam trecutul?

In 2006, scriitorul Ioan Grosan semna articole de opinie in "Ziua" lui Sorin Rosca Stanescu. Dosariada, "faza mass-media", era in toi. Totul incepuse cu deconspirarea fostului redactor-sef de la "Cotidianul", Carol Sebastian, chiar in "Cotidianul". Pentru ca era vazuta ca un bastion al fostilor turnatori, "Ziua" a vrut s-o ia inaintea altora si sa arate chiar ea cine ii sunt turnatorii. De aceea le-a cerut tuturor celor care semnau acolo sa zica daca au avut legaturi cu Securitatea. Ioan Grosan a scris un text care a starnit confuzie, fara insa a spune ca nu a colaborat. Imediat dupa i-am luat un interviu prin care am vrut sa clarific ceea ce a vrut sa spuna. A recunoscut partial ca a colaborat, dupa cum se poate vedea in articolul de mai jos:

Ioan Grosan, rendez-vous cu Secu

03 Aug 2006 Mirela Corlatan

Scriitorul si publicistul Ioan Grosan, colaborator la ziarul "Ziua", a povestit in articolul sau de ieri intilnirea sa cu Securitatea.

Potrivit scriitorului, Securitatea a incercat sa-l racoleze de doua ori. Prima data, in 1978, pe cind era "proaspat profesor repartizat in Bucuresti". "M-am trezit la scoala cu un maior care s-a aratat foarte interesat de ce se vorbeste pe la Casa Scriitorilor, pe care incepusem sa o frecventez". Incercarea s-a soldat cu un refuz, sustine Grosan. Cea de-a doua intilnire a avut loc in 1988, cind scriitorul ajunsese referent la UAP.

Nicolae Breban si Dumitru Tepeneag ii trimisesera de la Paris, printr-un intermediar, un chestionar pe care trebuia sa-l aplice unor scriitori pentru o revista frantuzeasca. "Pina la urma, cum-necum, chestia a rasuflat. M-am trezit la UAP cu ditamai colonelul Goran, seful Securitatii Bucuresti, interesat nu atit de continutul scrisorii de la Paris, cit de doamna care le transmisese. In afara unei descrieri sumare (si false), altceva n-a putut scoate de la mine, in privinta doamnei. M-a pus sa dau o declaratie despre cum au ajuns intrebarile la mine, despre ce e vorba in ele", povesteste Grosan.

Revolutia salvatoare

O ultima intilnire cu Securitatea, nepovestita insa in articol, ar fi avut loc cu citeva saptamini inainte de Revolutie, dupa ce se intorsese dintr-o vizita la Paris. "Jerome Bany, reporter la Anthene Deux, imi trimisese invitatie, dupa ce l-am ajutat sa filmeze Casa Poporului si Circul Foamei de la Unirea. Amenintasem ca, daca nu ma lasa sa plec, vorbesc cu Hurezeanu, de la Europa Libera. Mi-au dat drumul crezind ca nu ma mai intorc", isi aminteste Grosan. La Paris s-a intilnit cu scriitorii romani din emigratie, iar la intoarcere a fost cautat din nou de un ofiter. "Tovarasa capitan care m-a cautat stia insa cu cine ma intilnisem la Paris, ceea ce demonstra ca existau informatori ai Securitatii si in diaspora", spune Grosan.

O nota informativa publicata

Singura declaratie pe care acesta sustine ca a dat-o Securitatii, semnata cu numele real si fara a fi precedata de un angajament, este cea din 1988, care viza persoana care-i transmisese de la Paris intrebarile lui Breban si ale lui Tepeneag. Documentul a fost gasit de istoricul Mihai Pelin in arhivele SRI si publicat in "Cartea Alba a Securitatii", aparuta in 1996. Intr-o a doua editie a cartii ar fi trebuit sa apara si explicatia lui Grosan legata de episod. "Grosan nu avea de ce sa se scuze, caci declaratia nu era o turnatorie. Oricum insa, editia a doua nu a mai aparut din cauza atmosferei pe care au creat-o in jurul cartii oameni care au stat la CNSAS pe lefuri teribile si care nu au fost in stare sa faca ei insisi o treaba similara", spune Pelin. Dupa cum sustine Grosan, documente din dosarul sau de urmarire au fost gasite dupa Revolutie in groapa de la Berevoiesti si publicate ulterior in "Romania libera".

Acum, cand o nota de constatare a colaborarii sale a fost trimisa de CNSAS la Curtea de Apel, Ioan Grosan prezinta in "Adevarul" o alta varianta. Probabil a uitat-o pe cea din 2006, pus in fata documentelor din instanta. Asta ma face sa-mi pun intrebarea daca macarprin cele declarate colegilor de la Adevarul prezinta intreaga sa istorie cu Securitatea. Ma intreb cum au putut aparea in dosar turnatoriile fata de profesorul sau de Fiolosofie daca ele nu au fost date? Si, mai mult, daca nici macar nu exista un profesor de Filosofie cu initiala M.? In plus, daca si-a vazut dosarul la CNSAS, cum a fost posibil ca domnului Grosan sa-i scape tocmai acest document, cel decisiv pentru CNSAS atunci cand a dat verdictul de colaborare?

Comportamentul lui Ioan Grosan nu are nimic surprinzator in el. Se incadreaza perfect in tipare. Cei mai multi informatori-victime ale Securitatii refuza sa-si recunoasca macar fata de ei insisi slabiciunea. Din cauza rusinii. Sau de teama de a nu pierde ce au acum.